expat

Sunt zile-ntregi în care eu mă cert în limba mea, 

în capul meu, în inimă, în vintre,

că nu mai știu nimic, nici cine sunt, nici unde, nici de ce.

"Acasă" are-acuma alt cuvânt, alt șpil

Și chiar dacă îl zic, 

e înțeles numai de mine, de ea și de copil.

Sunt zile-ntregi când mă vorbesc de bine,

tot în română,

când eu am zis să plec, 

alții au zis să rămână.

Sunt zile-ntregi de bine,

sunt zile-ntregi de rău,

iar răul cel mai mare e zis tot în română

și se cheamă "hău".

De plâns nu am uitat să plâng în limba mea,

de râs la fel, râd numai în română,

mi-e bine, mi-e și rău,

în funcție de săptămână.

Sunt zile-ntregi, 

dar și când sunt mai rele ele sunt tot bune:

învăț a conjuga la viitor verbul "rămâne".

(Moss, 24.09. '23)