La blues cu moartea

Doi ani și jumătate de când m-a luat moartea la dans.

Nu știu ce o apucase, nici nu ne cunoșteam prea bine eu și ea,

Abia dacă schimbaserăm niște vorbe în treacăt când a murit mamaie Geta,

Abia dacă, din greșeală, i-am pus o mână pe fund când am scos din lacul Tei Toboc

Un puști înecat, că poliția nu voia să se bage în apă să îl scoată

Și tatăl lui era pe mal urlând și nu avea nimeni nimic să facă,

Abia dacă știam cum arată, habar n-aveam dacă-i băiat sau fată,

Sau poate am greșit că am spălat mortul vecinei când mi-a sunat la ușă altădată,

Ceva nu am făcut eu bine, pare-se, odată.

I s-a pus pata pe mine, tipei, nu putea să mă scoată din cap,

Poate îi aduceam aminte de cineva, sau poate mă voia doar așa,

Poate mă agățase la mișto pe Tinder, poate făcuse un pariu cu Viața,

Care e mai tare,

Sau poate a fost doar o întâmplare.

Doi ani jumătate de când m-a sărutat moartea pe ochiul stâng,

Mă întreb ș-acuma ce-o fi vrând.

Mi-am schimbat și numărul de telefon, m-am mutat și-n altă țară,

Să nu mai dea de mine niciodată,

Am fugit cat am putut, dar gândul ei era doar la futut.

La șase luni de la întâmplare,

fără să-mi spună nimic,

tata a chemat-o la el să o dea cumva la pace,

(Era sâmbăta mare)

Și nu știu ce-au vorbit și cum s-au înțeles,

Cred că au negociat la sânge și la carne,

Că de a doua zi și până azi ea m-a lăsat în pace.

Tata m-a lăsat și el și nu mi-a zis nimic,

S-a dus la cimitir și a murit un pic.

Probabil ne-om mai întâlni o dată toți trei, în altă viață,

Când o să trebuiască să negociez și eu cu ea la sânge, carne, oase,

De data asta în calitate de tată.

#scrisă acum